Pentru a face o paralela cu arcul nostru de triumf, cel de la Paris este aproape de doua ori mai mare, atat ca inaltime, cat si ca lungime si latime. Acesta a detinut recordul de marime pana in 1982, cand in Coreea de Nord, la Pyongyang, a fost ridicat unul cu zece metri mai inalt si cu cinci metri mai lung, intentionat construit pentru a-l detrona pe cel din capitala Frantei.

De pe terasa Arcului de Triumf, vizitatorii au, literalmente, Parisul la picioare. Cele 12 strazi care pleaca din Place Charles de Gaulle, majoritatea purtand numele unor batalii castigate de Napoleon, deschid departarile. Dintre toate, Champs-Élysées farmeca poate cel mai mult, bulevardul putand fi admirat in intregime de la un capat la altul.
 
Scurt istoric
———————————————————————————————————————————————————–
In 1806, Napoleon a dat ordin sa fie construit un arc de triumf care sa omagieze marile victorii militare franceze iar arhitectul care a primit aceasta insarcinare s-a numit Jean-Francois-Therese Chalgrin. Locul ales pentru ridicarea acestui monument a fost Place de l’Étoile, care avea sa poarta mai tarziu numele de Place Charles de Gaulle.

Constructia Arcului de Triumf a inceput in august 1806 sub ingrijirea lui Chalgrin si a arhitectului Jean-Arnaud Raymond. Mai tarziu, in 1811, dupa moartea lui Chalgrin, misiunea a fost preluata de fostul protejat al acestuia, Louis-Robert Goust. In 1814, Napoleon a fost infrant de coalitia celor sase iar lucrarile au fost oprite pentru o perioada de aproximativ 10 ani.

In 1824, seful proiectului a devenit Jean-Nicolas Huyot, care a modificat pe alocuri planurile Arcului de Triumf. In ciuda anumitor insistente ale acestuia, constructia nu a progresat deloc pana in 1932, cand, in locul lui, avea sa fie numit un alt arhitect, Guillaume-Abel Blouet. Acesta urma sa finalizeze monumentul in 1836, in timpul domniei regelui Louis Philippe.

Din acel moment, Arcul de Triumf a capatat un rol important in fiecare parada militara organizata la Paris, fie ca vorbim despre cele ale germanilor din 1871 si 1940 sau despre cele ale militarilor francezi din 1918 si 1944.
 
Arhitectura
———————————————————————————————————————————————————–
Planul intial al lui Chalgrin, din care s-a concretizat destul de mult, a propus un stil neoclasic pentru Arcul de Triumf. Inspirat dupa Arcul lui Titus, din Roma, acesta pastreaza in ansamblu liniile arhitecturii romane antice.

Sculpturi mari in relief acopera picioarele Arcului de Triumf. Acestea au fost realizate de sculptori francezi de renume ca Jean-Pierre Cortot, Antoine Étex sau François Rude, ultimul fiind responsabil pentru sculptura cunoscuta astazi sub numele de La Marseillaise de pe fatada sud-estica a arcului.
 
Cum se ajunge la Arcul de Triumf
———————————————————————————————————————————————————–
Pentru a ajunge cu metroul la Arcul de Triumf, puteti folosi oricare dintre liniile , si , pentru a cobori la statia Charles de Gaulle Etoile. Pentru a ajunge cu RER-ul, folositi Linia A, cu oprire la aceeasi statie.

Cu autobuzul, puteti ajunge la Arcul de Triumf folosind liniile 22, 30, 31, 52, 73 si 92.
 
Pe scurt
———————————————————————————————————————————————————–
Construit intre: 1806 – 1836
Stil: Neoclasic
Arhitecti: Jean-Francois-Therese Chalgrin
Locatie: Place Charles-de-Gaulle, 75008
Arondisment: 8 – Élysée
Statie metrou: Charles de Gaulle Etoile
Linie metrou:
Program de vizitare: 1 Aprilie – 30 Septembrie: zilnic, 10:00-23:00; 1 Octombrie – 31 Martie: zilnic, 10:00-22:30; inchis pe 1 Ianuarie, 1 Mai si 25 Decembrie.
Pret intrare: 9 €; Redus: 5,50 €; Gratuit pentru minori si pentru cei cu varsta de pana in 26 ani, rezidenti tari UE;
Fotografiatul: Permis
Site: arc-de-triomphe.monuments-nationaux.fr
 
Harta
———————————————————————————————————————————————————–

View Larger Map

1. Turnul Eiffel
2. Panteonul
3. Bazilica Sacré Coeur